one to go..
Posted by: defbest on: februarie 8, 2010
- In: Eu
- 4 Comentarii
joi e o lansare de carte in care am si eu o contributie (ne)semnificativa. nu stiu de cand imi doream sa vina momentul asta, dar ma bucur mult de tot ca a venit. cred ca de cand am inceput sa fiu obligat, in facultate, sa citez sursele, am dorit sa pot fi si eu, citat, la un moment dat, de cineva. sa fie numele in paranteza, intr-un text, cu anul publicatiei si pagina dupa. daca stau bine sa ma gandesc cred ca de fapt imi doresc asta din liceu, cand am avut surpriza sa ma vad intr-un manual, si am beneficiat de un exercitiu in care li se cerea elevilor sa comenteze cele spuse de mine. m-am simtit si eu om mare, atunci, cu ceva de spus, un cineva pe care il baga lumea in seama.
cred ca avem cu totii nevoie de recunostinta, unii de mai multa, altii de mai putina, uneori de mai multa, alteori de mai putina. carcotasii ar spune ca izvoraste din insecuritate nevoia asta, dar nu-mi pasa. indiferent de unde vine, e un sentiment frumos la mijloc. orice recunostinta e o sfidare a zicalei “gloria e soarele mortilor”. nu mai stiu cine a zis asta, insa nu vreau sa aflu, vreau doar sa pot fi o mica mica exceptie, daca asta este regula. pentru ca mortii nu au nevoie de soare, si sunt prea multi oameni vii care ar trebui sa se bucure de caldura si de lumina inainte.
Boule, te vad!
Posted by: defbest on: februarie 3, 2010
afis lipit la intrarea in..ghenaaaaa…
oo, da
Posted by: defbest on: ianuarie 26, 2010
nu stiu ce cautam de am reusit sa dau peste astea, dar.. where’s my shotgun?
mainile sus, va rog, toti cei care simtiti nevoia de a “da afara” dupa vizionare
L’armee du crime
Posted by: defbest on: ianuarie 25, 2010
Se poarta de ceva vreme filmele cu nazisti si miscari de rezistenta. Printre ele se afla si L’armee du crime, in care am avut surpriza sa-l descopar pe Horatiu Malaele. Este vorba despre o miscare de rezistenta constituita in Franta, in timpul regimului de la Vichy. O fila ceva mai neagra de histoire, pe care ma mir putin ca au avut indrazneala sa o descopere.
letargii tardive
Posted by: defbest on: ianuarie 14, 2010
e o perioada in care ma chinui singur cu intrebari existentiale de genul “la ce foloseste antropologia”, “cum poti face bani din asta”, “voi reusi vreodata sa mai cresc suficient de mult incat sa trec de la reactii stupide emotionale la reactii stupide rationale”, “de ce am luat in greutate fara voia mea” si “cum sa fac sa nu mai pierd in halul asta timpul”. dar ar mai fi si altele.
un chip vechi pe un pasaport nou si un fund vechi pe un scaun (mai putin) nou (decat pasaportul). asta sunt eu acum. am avut o idee nematerializata de audioblog peste hotare careia nu stiu daca sa ii dau curs sau nu. ar insemna sa-mi accept vocea inregistrata,ceea ce e cam mult pentru acum. ideea a izvorat in fata unei mini fascinatii de ocean, palmieri, surferi si tramvaie, toate astea europene, dar a esuat in fata unor rufe puse la uscat, si a unor caini la fel de europeni care scotoceau prin gunoaie. oare cainii pot scotoci? impacat cu ideea ca nu exista loc in care binele sa fie fundalul predominant, incep sa accept ca, cel putin din punct de vedere lifestyle, frumusetea e o fatada cum nu se poate mai nerusinata. o fatada care, desi reala, ascunde mizerii mult mai usor de palpat si de simtit. mai greu doar de vazut. si ma intreb din nou de ce vrea lumea sa plece? eu as pleca pentru ocean, sau mare, pentru soare, parcuri si caldura. si pentru biblioteci si magazine si lucruri mai accesibile. nu neaparat ca pret. pentru ca am impresia uneori ca Bucurestiului ii lipseste pana si fatada de care vorbeam. si pot gasi, probabil, motive pentru fiecare. dar nu stiu cata lume cauta motive sa stea, dincolo de comoditate, fals patriotism si alte asemenea fapturi ale vazduhului.sau motive sa nu plece. pentru ca oriunde e ceva bun, va asigur ca ceva mult mai rau sta la panda. si nu despre urs vorbesc.
warning
Posted by: defbest on: ianuarie 5, 2010
- In: Eu
- 2 Comentarii
i’m back. si in cateva zile ma apuc din nou de scris. sper
PS. la multi ani
iarna ne doare-n cot
Posted by: defbest on: decembrie 18, 2009
din ce in ce mai multa lume incepe sa iubeasca iarna. si mai ales zapada. probabil ca de asta parcarile din supermarketuri asteapta ca lumea sa isi faca toate cumparaturile cu sania iar autoritatile ca oamenii sa nu mai iasa din casa. din acelasi motiv nu pot iesi din casa cu masina, iar cum transport in comun nu am, nu pot iesi din casa. poate ca nu sunt utilaje, poate ca nu sunt bani, poate ca nu e sare, poate ca de fapt nici nu e iarna si nici nu avem de ce sa iesim din casa, unde sa ne ducem si tot asa. poate ca este normal sa apara ditamai gropile prin centru pe care sa nu le vezi, pentru ca sunt astupate cu zapada. si poate ca este la fel de normal sa nu ai cum sa mergi pe trotuar din cauza zapezii. poate ar trebui sa facem toti, anul asta, nu oameni de zapada, ci sperietori din zapada in fata blocului, pe strazi, drumuri, prin parcari. pentru ca pe aici, sau pe acolo, nu se trece. drumurile sunt inchise pentru mos craciun si craiasa zapezilor, pinguini si negresit si pentru fram ursul polar.
acestea fiind spuse, ma duc linistit sa ma joc in stratul de 10 cm de zapada pe balcon.
Vanzatoarea de alimentara/supermarket
Posted by: defbest on: decembrie 15, 2009
o cunoastem cu totii. ne “lovim” de ea, cu totii, si daca asta nu se (mai) intampla in mod regulat, macar o data tot ne-am ciocnit de figura ei ursuza, sefia ei anticapitalista si ignorarea absurda a legilor pietii. vanzatoarea de alimentara este binefacatoarea noastra, si ne face noua un serviciu pentru ca, in imensa ei bunavointa, accepta sa ne ofere resurse in schimbul unor bucatele de hartie. pentru ca noi avem nevoie de paine, cartofi si alte feluri de mancare, noi ii suntem datori, supusi, si trebuie sa ne plecam umili in fata ei.
vanzatoarea traieste intr-o lume in care logica economiei de piata nu a putut niciodata patrunde. si in care este mult prea tarziu pentru asta. consumatorul nu este regele in acea lume, pentru ca ea nu depinde de pozitia consumatorului, ci consumatorul depinde de pozitia ei. am inteles mai bine de ce in momentul in care am auzit-o pe Mihaela Miroiu povestind cum, in momentul rationalizarii, oamenii se duceau la alimentara si stateau la cozi interminabile pentru a-si lua “drepturile”. Nu dreptul la libera exprimare, nimic abstract de acest gen. ci niste drepturi cat se poate de materiale si de cuantificabile. vanzatoarea fiind in posesia acelor drepturi, suveran absolut al raioanelor de conserve, avea puterea. cozile se terminau si se formau, se terminau si se formau, dar vanzatoarea era mereu acolo, de neinduplecat, impartind drepturi cu (ne)miluita.
totul pentru ca am avut de a face cu un sistem antieconomic, in care vanzatoarea nu era dependenta de banii incasati din vanzari, si in care (re)distribuirea era legea.
daca nu va convine, cumparati din alta parte.
de 7 ori pentru nimic
Posted by: defbest on: decembrie 10, 2009
- In: Eu
- 1 Comentariu
doar asa-i la “noi”. de asta trebuie sa vina de 7 ori muncitori sa-mi faca praf si mizerie in garsoniera. pentru nimic. pentru un tavan pus prost de la inceput. pe care intai l-au astupat cu material, venit dupa cu smirghelul sa-l indrepte, venit dupa sa vopseasca. venit dupa sa taie si sa-l fixeze mai bine pentru ca se crapase iar, venit dupa din nou si dat cu material, venit dupa din nou si dat cu smirghel si cu var. si acum va trebui sa mai vina sa dea cu var, intr-un loc sa puna iar material, dupa care sa vina sa dea cu smirghel dupa care sa dea iar cu var, dupa care, poate, reusesc si eu sa pun o draperie pe hol. poate totusi termina pana la craciun. intre timp ia covoru, scoate covoru, strange prin casa, acopera cu folie mobila, sterge inainte sa vina, spala si sterge dupa, strange inainte sa vina si tot asa.
ma simt ca atunci cand greseam un formular de doua ori consecutiv si pentru o litera aiurea trebuia sa iau alta foaie. si pierdeam timpul aiurea. numai ca nu e vorba de mine, nu am gresit cu nimic (in privinta asta) si m-am cam saturat.
lucrurile care nu se scriu
Posted by: defbest on: decembrie 1, 2009
- In: Eu
- 3 Comentarii
bineinteles, se uita. imi tot vine sa scriu pe blog, dar se intampla in momente in care nu am acces la calculator sau in care nu am timp de scris. si uite asa, saracesc internetul de continut, si pe mine de comunicare cu un ecran dubios care incearca sa dea o forma neregulata gandurilor mele.
si cand te gandesti ca stau toata ziua in casa..
Comentarii recente