Kontrol

M-am trezit cam tarziu, stiu, post-dezbatere, dar de abia am aruncat un ochi la proiect pe media lui comanescu si sunt putin, dar numai putin, confuz. Inteleg ca Agentia de monitorizare a presei are niste bani de luat pentru proiectele cu rromii pe care le desfasoara, dar codul pe care il propune mi se pare exagerat, din mai multe motive. Si pentru a fi mai clar in privinta asta, o auto-asumare a unor reguli este, intr-adevar, dezirabila unei reglementari din exterior, insa cred ca acesta e singurul aspect cu care pot fi de acord, in primul rand ideologic, dar nu numai.

Blogosfera este foarte greu de reglementat pentru ca nu este un ceva omogen. Exista bloguri de jurnalism, dar exista si bloguri personale, bloguri de oameni pe care i-am putea considera ciudati si cu practici ciudate, bloguri pe care le citeste foarta lume si bloguri pe care nu le citeste nimeni, pe scurt bloguri care conteaza si bloguri pe care nu. O tentativa de (auto)cenzurare a continutului blogurilor devine astfel o tentativa de (auto)cenzurare a limbajului. Pentru ca eu cel putn asa vad blogul. Ca pe un mediu in care ma pot exprima liber. Cine vrea sa ma citeasca este binevenit, dar nu oblig pe nimeni. Am niste principii la care ader, nu injur pe nimeni aici, citez sursele, dar nu sunt de acord cu institutionalizarea acestor practici sub forma unui cod.

Daca exista in vocabular cuvantul tigan, de ce sa nu il pot folosi? Problema unor astfel de masuri este ca pot aluneca usor si degenera in sanctiuni penale (cum este cazul pentru hate-speech) si, de ce nu, in masuri similare pentru limbajul vorbit. Si aici o dam in utopii totalitare, si il facem pe Orwell sa se rasuceasca in mormant si pe Lenin sa jubileze in mausoleu. Este o chestiune de principiu, si aici nu cred ca putem trasa o linie clara si sa spunem ca putem interveni in limbaj pana la un punct. Fie o faci, fie nu. Iar primul pas e mai greu de facut, restul vin de la sine. Inca o regula aici, una dincolo, si peste noapte te trezesti ca nu mai ai voie sa spui mai nimic si asisti la nasterea unui nou limbaj de lemn online.

SI spun asta nu doar pentru ca ma consider libertarian si uneori, in sinea mea, cochetez cu un anarhism stirnerian totusi inofensiv. Dar in momentul in care spui ca “trebuie sa existe libertate de exprimare, dar” ca ea trebuie sa tina cont de niste chestii, nu prea mai poti controla partea de dupa acel dar.

In redactarea materialelor despre minoritati, jurnalistii, bloggerii, administratorii paginilor web si moderatorii continuturilor online vor incerca:

ce este un blogger?ce fel de bloguri?

* Sa promoveze libertatea de exprimare, incurajand dezbaterea de idei si discutiile in contradictoriu, chiar si atunci cand nu sunt de acord cu continutul acestora;

Aici subscriu, dar vine urmatoarea masura care strica tot. Si dupa cum observati, normele incep cu o recomandare si se transforma in interdictii. Ceva nu se potriveste in toata povestea asta.

* Sa respecte partenerii de dialog; polemizati, dar nu atacati partenerii de dialog.

Adica nu polemizati excesiv. Adio ironii subtile, pentru ca se poate enerva cineva care a interpretat gresit. E foarte greu de trasat o linie, si folosirea cuvantului atacati e cel putin neinspirata.

* Sa diminueze pericolul propagarii discriminarii prin intermediul mediei online. Atacurile la persoana, insultele sau afirmatiile rasiste, homophobe, sexiste sau alte forme de incitari la ura sunt intolerabile;

Si bancurile cu blonde? Ma repet, dar aici ar trebui putin spart conceptul de blogosfera pentru ca asa ceva sa functioneze. E ca la americani cu nigger (am evitat transpunerea in spatiul romanesc). Negrii isi spun asta intre ei fara a fi considerata discriminare. Si totusi, e acelasi cuvant.  In plus nu as considera blogul de fata ca apartinand media online dar se pare ca altii o fac fara stirea mea.
* Sa aiba grija ca materialele postate pe site/forum/blog sa nu incite la violenta sau la comiterea unor infractiuni;

Pana unde poate merge codul acesta? Sa ne gandim putin la Moldova si la Twitter. Daca ne trezim peste noapte cu un regim dictatorial, se mai pune prevederea? Sau daca guvernul ia vreo masura aberanta, nu ai voie sa manifestezi? Exista niste limite impuse de lege, dar daca ele devin absurde? Din nou, o chestiune de principiu care poate fi prea usor interpretata si poate avea consecinte serioase.

* Sa respecte demnitatea si reputatia semenilor tai, indiferent de sex, nivel de educatie, varsta, apartenenta etnica, religioasa, orientare sexuala sau politica; nu atrageti atentia asupra acestor aspecte personale daca nu sunt relevante;

Ce facem cu poreclele, nickname-urile? Daca primesc un comentariu lipsit de logica de la “prostu’ de la doi” si ii spun ca este prost, e relevant? Stiu, este absurd, dar nu este mentionat nicaieri  daca principiile de redactare ar trebui sa fie extinse si la comentarii, sa se aplice si celor care comenteaza sau nu. Pentru ca pana la urma pot aproba orice comentariu imi displace si evit certurile si polemica.

* Sa evite utilizarea stereotipurilor si prejudecatilor cu privire la rasa, varsta, sex, orientare sexual, religie, etnie, dizabilitate, aspect fizic sau statut social; Identifica-ti propriile stereotipuri si prejudecati si asigura-te ca nu iti afecteaza relatarea;
* Sa respecte dreptul subiectilor implicati de a fi numiti asa cum isi doresc si sa foloseasca denumirea respectiva in relatarea lor;
* Sa mentioneze rasa, nationalitatea, apartenenta la o anumita minoritate (religioasa, lingvistica, sexuala) numai in cazurile in care informatia publicata se refera la un fapt strict legat de respectiva problema.

Tot ce scrie mai sus este laudabil, ca initiativa. Dar continui sa nu fiu de acord cu ideea in sine. In primul rand pentru ca initiativa agentiei a aparut ca urmare a unor bani primiti si pe care trebuie sa ii justifice. Adica exista un mare interes la mijloc. Financiar. In al doilea rand, pentru ca recomandarile nu au de ce sa fie generale si adoptate de toata lumea. Daca sunt scriitor si scriu pura fictiune pe un blog materialul meu iese din start din tinta acestui cod care baga jurnalistii, bloggerii si administratorii de forumuri in aceeasi oala.

Daca tot am scris atat, incerc sa dau si eu doua recomandari de care probabil ca un va tine nimeni cont, desi pe viitor ar fi indicat sa se gandeasca cineva la chestiile astea inainte de a scrie peste noapte ce ii trece prin cap, a numi asta cod si a incerca sa-l impuna ctorva mii de oameni:

-este nevoie de o definire clara a conceptelor. ce materiale intra sub incidenta codului, ce este un jurnalist, ce este un blogger? cred ca ar trebui redefinite categoriile, pentru ca exista si bloggeri jurnalisti si jurnalisti bloggeri.

-ar fi cel mai bine sa se schiteze un astfel de cod care sa poata fi permanent imbunatatit, si la care sa poti adera sau nu. Cu un banner pe care sa il poti prelua, pentru ca cel care intra pe pagina sa stie la ce sa se astepte.Si cred ca este singura solutie viabila.

Descartes walks into a bar. The bartender says, “Are you having a beer?” Descartes says, “I think not,” and ceases to exist

oameni nesimtiti sunt cei care nu te cunosc si emit tot felul de pretentii de la tine. sau au impresia ca tu le datorezi ceva in virtutea faptului ca..existi? exemplu: fata se intalneste cu baiat. fata place baiatul, baiatul place fata, dar poate nu atat de mult pe cat ar vrea ea. sau poate la fel de mult, dar nu se comporta cum ar vrea ea in privinta asta. fata ii scoate ochii ca si-a pierdut si fostul prieten de care de abia se despartise si nu stiu cati virtuali pretendenti pentru ca a sperat sa “iasa ceva” cu cel si nu a iesit. raspunsul meu e unul singur. si ce daca? nu a pus-o el sa faca asta, nici macar nu a stiut si nici daca stia nu se schimba nimic. poate data viitoare iese ceva. ii ies ochii din cap.

oameni nesimtiti si inconstienti sunt cei care depasesc coloana de masini pe drum cu o singura banda pe sens si nu ii intereseaza ca din fata vine cineva, pentru ca ei se grabesc. si il fac pe celalalt sa opreasca, pe sensul lui de mers, pentru a evita un accident in care sigur s-ar fi facut praf nu numai masina dar si pasagerii.

oamenii cei mai nesimtiti sunt cei care nu recunosc o chestie de principiu dintr-un soi de mandrie prosteasca. si cei care nu au principii. sau care nu inteleg ca nu conteaza ca tu le-ai dat de exemplu bani de o inghetata, nu de o vila, si  cred ca suma e suficient de mica sau de mare pentru a o ignora. e aceeasi situatie, acelasi principiu. sau care nu inteleg de ce te superi pentru ca ti-au zis “ai pus bot” in loc de “te-ai suparat”, pentru ca nu e injuratura. e tot ceva urat.

lista deschisa.

adica nu am mare lucru de spus. incep sa-mi revin, fizic, si sper sa pot incepe un mini-maraton de antrenamente. parca se si rezolva niste “mici” chestii care pareau fara rezolvare. afara e soare, muzica e frumoasa, uneori si viata e frumoasa, eu sunt complet dezordonat, imprastiat, in lumea mea.si imi fac planuri. world domination type, evident. hehe..