Nu, nu scriu despre ce s-ar putea crede ca scriu… desi as putea.

Am fost azi la kick dupa vreo saptamana de stat acasa. Respect Gym-ul are o infatisare noua. E ceva mai..prietenoasa atmosfera si imi place mai mult. Am fost doar patru la antrenament, doi incepatori, eu si Adrian care avem deja cateva luni (cu o sedinta, doua pe saptamana).

La un moment dat am intrat in ring si Adrian ma tot lovea in joaca. Cand a vazut, “maistru’ “  ne-a pus la sparring. A fost ciudat. Asteptam momentul de mult timp. Imi era putin teama de prima confruntare in ring. Ce inseamna sa nu te fi batut niciodata, ca baiat.. Nu stiu cat de bine a mers cu Adrian. Mi-am luat-o la inceput. Ma misc destul de greu, prefer sa stau sa incasez pana imi dau seama unde are adversarul probleme, si lovesc acolo. Incep cu o lovitura, daca nu merge, schimb, pana intra ceva. Dar cu unul mai bun sigur nu apuc.

I-am prins cel putin o directa bine, in timp ce imi luam cateva picioare. Si am descoperit ca il prind bine la lowkick pe exterior. I-am dat vreo 3 care l-au mutat. Si mi-am luat si eu una in ochi. Din fericire, nu am urme.

A doua repriza am ajuns in fata unui gipsy de 85 de kg. Am aflat mai tarziu ca are doar 17 ani. Si am vazut ce inseamna sa fi cat de cat “smardoi”. Mi-am luat la pumni.. de la vreo 2 ametisem. Dar au fost in cap din fericire, si n-a durut. Doar m-au zdruncinat. Nasol ca am tendinta sa ridic mainile si nu mai vad de unde vin loviturile. Lowkickurile pe interior nu imi intrau deloc. La un moment dat m-am gandit sa vad cum e cu genunchiul. Cred ca daca ma aruncam putin il prindeam. Dar nu avea rost sa fortez. Era doar sparring, si poate incepea si el mai tare,  dupa ce ca nu lovea chiar incet.

Oricum..a fost interesant. Ar trebui sa o fac mai des, sa ma obisnuiesc si sa imi formez reflexe..