Am gasit de curand A Handbook of the Sociology of Emotions. Are si un capitol despre dragoste. Ma asteptam sa gasesc ceva surprinzator, sau demistificator. Dar in loc de asta, am aflat intai ca unii considera dragostea o emotie, altii nu, si ca aici e dezbaterea majora. Independent de perspective si abordari teoretice, am gasit niste tipologii destul de interesante, conexiuni facute intre dragoste, putere si status, si directii sociologice de analiza care mi-au facut putin cu ochiul.

Ceea ce m-a mirat a fost ca dragostea romantica e comuna multor societati, si nu e chiar un construct pur “vestic”. Desi se pare ca intr-o oarecare masura a evoluat mai ales in occident incepand cu Evul mediu. La noi, dragostea e mai mult feminizata, aspectele mai degraba masculine fiind de obicei ignorate in favoarea celor feminine (sentimente, comunicare s.a.). Si in felul acesta perpetueaza si anumite relatii de putere.

Mi s-a parut interesant sa vad formulata o idee care imi venise mai de mult in minte. Love as a story. Dragostea ca si construct social. Pe scurt, indivizii au mai multe povesti despre dragoste, create de interactiunile cu cei apropiati, mass-media si altii (chiar aveam de curand impresia ca vad dragostea ca (d)intr-un roman de secol XIX). Ei incearca sa puna in scena povestile in viata lor, astfel fiecare poveste influentand nu numai alegerea partenerulu cat si desfasurarea unei relatii.

Da putin de gandit…