sunt zile in care toata existenta pare sa ti se dea peste cap. si te trezesti cu un zambet mare si tamp si niste semne de intrebare care nu iti dau pace, dar pe care ai vrea sa le ignori.. pentru a putea continua afisarea aceluiasi zambet tamp, a arata o stare de euforie pe care uneori esti tentat sa o definesti ca fiind fericire desi nu stii daca asta e si nici daca e bine sa o numesti asa, si pentru a te bucura de unele aparitii neasteptate, mai rare decat eclipsele totale de soare si mult mai imprevizibile.  si imi este totusi teama sa nu ma lovesc asa cum nu m-am mai lovit niciodata.. cu toate ca nu imi pun problema ca nu as supravietui, e ceva, acolo.. care apasa. dar hei, e cea mai buna zi:)