mai are rost sa spun de ce? bine, nici cu Geoana, but since when is that an option?

later edit: cred ca ar trebui sa dezvolt putin subiectul..

Nu cu Basescu pentru ca a venit cu iz de schimbare si nu s-a tinut de cuvant. nu intram in detalii ,atributii prezidentiale si altele, dar nu imi place directia in care se indreapta. punct.

Nu cu cel care l-a numit/sustinut pe Boc cu guvernul lui incompetent.

Nu cu cel care vrea sa reduca Parlamentul la o singura camera si sa duca Romania spre un soi de semi-prezidentialism pentru care nu exista conditiile necesare. Asa, din senin.

Nu spun votati PSD, nu aveti decat sa votati in alb. Dar cred in continuare ca una dintre conditiile necesare ale unei democratii este schimbarea periodica a puterii. Si ma scoate din sarite (scuze pentru limbaj) ca lumea il voteaza pe Basescu pentru a nu vota cu PSD-ul. Ca asa il voteaza pe Iliescu, il voteaza pe Nastase, etc. Nu asa se pune problema. Votand Basescu va dati implicit acordul pentru o directie (im)politica. Nevotand Basescu il sanctionati pe Basescu.

Ca sa nu mai spun ca “lumea” continua sa vada in alegerile prezidentiale ceva ce nu se afla acolo. Nu votati un partid, votati un presedinte. Partidul il votati la alegerile parlamentare. Presedintele la prezidentiale. Un presedinte care nu are cine stie ce atributii, care nu da legi. Un presedinte care are nevoie de un guvern si mai ales de un parlament pentru a guverna.

Parlamentul e institutia aceea reprezentativa, nu presedintia. Daca nu vreti sa iasa PSD-ul, nu il votati la parlamentare. De ce se confunda niste lucruri atat de simple, imi vine greu sa inteleg.

Si daca vreti un argument pro Geoana, ei bine, macar Geoana are scoala. E stupid, poate nu inseamna nimic, dar eu cred ca se vede diferenta. Nu vreau un presedinte care sa se imbete si sa danseze pe manele, sa injure si sa sune in direct la o emisiune. Vreau un presedinte care sa stie sa se comporte. Pentru ca este totusi cea mai inalta functie din stat.

A, era sa uit. De cand nu mai este presedintele neutru dpdv politic?

acum ca mi-am dat seama ce vreau, de fapt, imi dau si seama ca nu stiu ce sa fac pentru a ajunge acolo. si e de ajuns un moment din asta de slabiciune declansat de o amintire si de gandul ca viata merge mai departe, oricum. si oricum asta, ma enerveaza. pentru ca e un oricum care nu ma lasa sa fiu eu buricul pamantului si ma forteaza sa fac ceva ce poate ca altfel nu as vrea sa fac. ma face sa merg mai departe oricum. pentru ca nu tine de mine, si ma simt pion pe tabla de sah a unui gigant nepasator, sacrificat in numele unor idealuri marete de care nu-mi pasa. pentru un greater good care nu ma incalzeste.

oricum traiesti dar tot oricum mori. si oricum nu prea ai ce face in privinta asta. poti schimba cel mult cateva detalii. cum, cand, poate si cu cine. desi pana si aici se intampla sa nu poti alege. sau mai degraba aici.

ma deranjeaza ca nu stiu niciodata cu siguranta daca nu sunt linistit cu altii sau nu sunt linistit cu mine. si mi-e cvasi-imposibil sa-mi dau seama ce sa fac pentru a fi linistit cu mine. mereu lipseste ceva. si mereu e ceva acolo, care ma apasa cand ma bag in pat si incerc sa dorm, cand merg singur undeva, cand ma cufund in ganduri. ceva care nu-mi da pace. un ceva care imbraca multe forme.. si cred ca acel ceva sunt eu..

nu sunt eu pe dos, desi am atins apogeul aiurelii in momentul in care am cerut de trei ori consecutiv, in gara din iasi, un bilet pana in iasi. si nu intelegeam de ce se uita tanti de la ghiseu ciudat la mine si imi spune ca nu imi poate da. evident, am intrebat de ce..

sunt altii mult mai pe dos ca mine. de exemplu, ciudatul cu dubita de pe drumul vaslui-iasi care tragea un cal. da, o duba tragea un cal. cu o funie. iar calul mergea frumos la trap in urma ei. how about that?

ma enerveaza propria-mi absenta de pe blog pe care o constientizez acut de fiecare data cand deschid calculatorul dar… si dupa dar nu mai urmeaza nimic. sa zicem ca sunt prins cu doctoratul desi e destul de gresit spus. partea buna este ca mi-am reamintit de un concept pe care voiam eu sa il dezvolt de la master si sper sa  o pot face intr-un final. voi da detalii mai multe pe celalalt blog. ideea e ca imi place toata treaba asta. si trebuie sa ma organizez pentru a o putea face cat mai bine. asa ca, sa zicem, consider zilele in care am fost absent ca pe niste thinking days. care mi-au facut si imi fac in continuare bine.

acestea fiind spuse, niste raze de soare au tasnit in monitor, formuland o invitatie tacita pe care nu o pot refuza.

revin periodic cu gandul la relatia dintre mine si corpul meu. care e cand cu mine, cand impotriva mea. desi e al meu si as putea sa il fac sa fie si altfel, uneori il iubesc alteori il urasc, ii reprosez fragilitatea, micimea din fabrica, ma uit cu ingrijorare la firele de par albe, la stratul mic de grasime pe care nu il doresc, la urechile putin mai ascutite si mai mari decat media, la nasul indiscret, privesc intrebator alunitele presarate sporadic si revoltat parul asupra caruia nu am control. imi este teama de el cand simt ca ma dor genunchii, incheieturile, cand am cate un junghi si ma doare capul. urasc ochii nevoiti sa se ascunda in spatele unor ochelari, semn de slabiciune. iubesc uneori conturul verde din jurul capruiului lor, genele lungi si arcuite si zambetul larg si tamp din zilele cu soare.

sunt suficient de delasator incat sa il neglijez si sa il umplu cu cartofi prajiti, mese neregulate si mancaruri grase in unele zile, si privesc temator orice mutatie ar putea surveni de aici. de parca as putea sa o previn. sunt suficient de atent incat sa observ modificarile care apar, variatiile perimetrului toracic, dimensiunile bicepsului, forma pectoralilor. dar insuficient pentru a remarca unele semnale de alarma.

ma arunc uneori cu corpul inainte pentru ca am senzatia ca ma va urma chiar daca nu l-am ingrijit cum trebuie. pentru ca inca mai cred ca e suficient sa vreau pentru a putea muta muntii. si atunci ma lasa si ma tradeaza cel mai tare. atunci el sufera din cauza mea si a insistentei cu care il imping la extrem iar eu sufar din cauza suferintei lui pe care o vad ca pe o tradare. nu il inteleg atunci cand nu imi mai raspunde. nu il inteleg atunci cand devine subit epuizat pentru ca nu reusesc sa dozez efortul. nu il mai simt atunci cand zace inert, amortit, iar eu fierb in interiorul lui neputincios. sau neputincios, in interiorul lui. si totusi e al meu, si nu am altul. si stiu sa fac multe cu el, dar pot face prea putine. pentru ca uneori nu e suficient sa stii.

Se spune că modernitatea ar fi adus cu sine o eliberare a corpului. Cu toate acestea, dacă privim cu atenție ceea ce se întâmplă în jurul nostru, observăm cu totul altceva. Corpul liber are niște limite destul de clare și de înguste: este un corp tânăr și ireproșabil, și este suficient să ne îndreptăm atenția spre situația marginală a bătrânilor sau a persoanelor cu dizabilități pentru a vedea unde se oprește eliberarea mult lăudată.

Corpul modern, liber, este obligat să pară tânăr (nu să fie tânăr) și să pară sănătos. Prin adoptarea unor practici de consum tot mai răspândite, mulate pe dictonul mens sana in corpore sano. Pentru că sănătatea este cuvântul cheie aici.

Trebuie să ne menținem corpul sănătos (și implicit frumos) cumpărând produse sănătoase (cât mai naturale), adoptând diete sănătoase (și cât mai naturale), făcând sport și mergând la sală. Activități, bineînțeles, tot sănătoase. Dar în niciun caz naturale. În forma actuală, toate aceste practici, împreună cu rezultatele lor, sunt cât se poate de moderne și de construite social.

Și pentru că vorbim despre un corp nou sănătos, reversul medaliei este și el la fel de nou. Practicile corpului sănătos pot rezulta de foarte multe ori într-un corp nesănătos. Pentru că întâlnim corpuri anorexice și corpuri cu dismorfie musculară, corpuri pline cu substanțe anabolizante și, nu în ultimul rând, corpuri accidentate și invalide. Ajunse astfel pe drumul către acel ideal sănătos și frumos.

Cursul își propune o incursiune antropologică, pe teritoriul poveștilor care se țes în jurul corpului modern, sănătos și frumos, pentru a oferi o înțelegere mai buna a acestor practici, precum și situarea lor într-un context mai larg.

Temele atelierelor sint:

1. Corp, modernitate și antropologie- o scurtă introducere
2. Frumusețe naturala și frumusețe construită: bodybuilding, fitness și practici de înfrumusețare
3. Sănătate și virilitate: despre corp și sport
4. Dietă și regim: o retorică a alimentației naturale
5. Bolile corpului frumos: anorexia și dismorfia musculară
6. Bolile corpului puternic: accidentările și consumul de substanțe anabolizante

din noiembrie. aici.

hahaha. am auzit-o la guerilla dimineata. mai gasiti o varianta mai funky filmata in disco herastrau, stil leopard. ce imi place mie este ca doamna raspunde la commenturile de pe site. foarte tare.

am ales un numar la intamplare. pentru ca imi este teama de atat de multe lucruri, in atat de multe situatii. si sunt temeri diferite. atat de diferite incat uneori cred ca daca as reusi sa le numar pe toate as reusi sa numar pana la infinit si inapoi.

1. teama de a fi singur

2.teama de esec

3.teama de a ma face de ras la concurs

4.teama de balba

5.teama de insecte scarboase cu multe picioare

6.teama de unhappy endings

7. teama de paginile care se pot rupe din carti

8.teama de lucrurile care s-au stricat si nu mai pot fi reparate

9. teama de mine.

10. teama de inaltime sau

11.teama de a pica de la inaltime

12. teama de a nu ma mai trezi a doua zi

13.teama de evenimentele pe care nu le poti anticipa

14.teama de evenimentele pe care le poti anticipa

15. teama ca ea sa priveasca in alta parte cand incerc sa o sarut

16. teama de scroafe imense cu purcei

17. teama de haite de caini

18.teama de necunoscut

19.teama de respect

20.teama de a deveni plictisitor

21. teama de a nu reusi nimic in viata

22.teama de a-mi vedea iluziile spulberate

23.teama de a fi prins facand ceva ilegal, imoral sau urat

24. teama de a nu gasi un wc in tot orasul (de ce nu exista toalete publice ??)

25.teama de batranete

26.teama ca lumea va ramane fara iubire

27. teama de razboi

pentru ca traiesc, in continuare, intr-un vis, am impresia ca traiesc intr-un vis. dar de data asta e un alt vis. e visul meu, izolat de restul lumii, cu niste contacte mai mult decat sporadice pe mess, unele ceva mai dese pe twitter, si unele ocazionale fata in fata. parca am uitat sa interactionez cu lumea, si am devenit salbatic. dar genul de salbatic din laguna albastra. un salbatic bun si ..fericit? as vrea sa ma trezesc uneori din partea de vis pe care e bine sa o traiesc, dar nu vreau sa se mai termine niciodata visul asta. totul e o poveste. si ma uit in fiecare dimineata pe geam si observ cum povestea devine tot mai mult o poveste de craciun. povestea mea de craciun, povestea noastra de craciun.